Tragedia unor ingeri...

          Mai toata lumea vorbeste de cele intamplate la Spitalul Giulesti...nici nu ai cum sa ramai indiferent, sa nu fi socat sau sa nu te gandesti prin ce au trecut micutii pruncisori. Multi dau vina pe un sistem care nu funcioneaza deloc bine, altii pe asistenta, directorul spitalului, administrator etc. Parerea mea este ca vina apartine in oarecare masura fiecaruia...era de ajuns ca cineva sa faca ceea ce trebuia si poate nu s-ar fi ajuns aici...M-am saturat de atata nepasare, de treburi facute de mantuiala, de lipsa responsabilitatii... De ce oare asistenta nu s-a gandit ca in timp ce ea este plecata se poate intampla orice....un cutremur, incendiu, o defectiune a aparatelor..etc. de ce nu a putut premedita o tragedie pt a o evita...Oare pentru ca nu erau copii ei? Dar cum putem fi neglijenti cu niste astfel de suflete indiferent cui apartine ele?
         Eu am nascut in urma cu 3 luni si jumatate in acest spital. Un copil sanatos, slava Domnului, iesind la 2 zile din spital.Cert este ca timpul petrecut in spital a fost o intreaga agonie, nu datorita cadrelor medicale,     ci datorita faptului ca imi dadusem seama cat de vulnerabila devenisem.Daca cineva imi dorea raul, acum mi-l putea face cu usurinta, atacandu-mi copilul. Tot ce imi doream era sa ajung cat mai repede acasa pentru a sta numai eu cu bebelul pt ca ma gandeam cu groaza ca asistentele l-ar putea neglija. Tot ce stiam era ca doar in bratele mele este in siguranta 100%.  Dupa nastere stateam pe holuri in asteptarea medicului neonatolog, pentru ca nu stiam detalii despre starea copilului.Stiam decat ca este bine...dar mi se parea normal sa vorbesc cu un doctor, mai ales ca alte mame o facusera.Am reusit sa vorbesc cu doctora doar dupa o criza de nervi facut in fata unei asistente careia i se facuse mila de mine si a chemat doctorul de pe tura. Cand am vrut sa-i dau bani asistentei pt ca a facut ceva eforturi pt a chema un doctor la ora 22, aceasta ia refuzat categoric...de abia dp lungi insistente ia acceptat, spunandu-i ca nu plec din incapere.Din punctul de vedere al baniilor chiar nu am avut probleme...am dat cat am avut si toata lumea s-a purtat ok.
          Ceea ce nu pot concepe dupa ultimele date: imaginile video surprinse de pe holurile spitatului, este reactia mamelor. Pur si simplu stateau pe hol, speriate. Nu imi pot explica ce inima au avut sa plece de langa usa in spatele careia copii lor ardeau si erau in primejdie. Pe mine ar fi reusit sa  ma scoata din spital poate doar pompierii... cum sa stai si sa te uiti la acea usa fara sa nu ai reactia de a intra chiar si in flacari pentru copilul caruiai i-ai dat viata. Chiar nu-si puteau uda halatele si sa incerce sa intre? Macar sa incerce... Am auzit la tv un comentariu al unei comentatoare, cand un telespectator a zis ceea ce sustin si eu mai sus...la care comentatoarea raspunde: -Pai ce treabuia sa faca..sa se imbulzeasca toatea acolo? Asta e de rasul plansul...nu domne au facut mai bine ca nu a sarit nici una, ca au avut inima sa stea deoparte....fara sa-si riste viata pentru copilul lor....

         Eu cam atat am avut de spus in ceea ce priveste aceasta tragedie...