marți, 31 august 2010

50 de lucruri pe care ar trebui sa le faci inainte sa ajungi in Rai...

  1. Iubeste ca si cum nu vei fi niciodata ranit.
  2. Simte-te bine in pielea ta.
  3. Vorbeste-i pe altii de bine pe la spate.
  4. Citeste-i pe clasici.
  5. Sarbatoreste lucrurile mici.
  6. Forteaza-ti limitele!
  7. Mergi cel putin intr-o tara straina.
  8. Lasa urme!
  9. Lasa muzica sa te miste.
  10. Impineste-ti cel putin un vis.
  11. Elibereaza-te de ranchiuna.
  12. Iarta!
  13. Fi raspunsul la cel putin o rugaciune.
  14. Refuza sa te porti potrivit varstei.
  15. Daruieste-ti inima unui copil.
  16. Joaca-te intr-o balta de noroi.
  17. Urmareste Aurora Boleara.
  18. Plangi impreuna cu cei ce plang.
  19. Reaprinde flacara romantismului.
  20. Joaca-te!
  21. Viziteaza cel putin una din cele 7 minuni ale lumii.
  22. Saluta zorii zilei.
  23. Viseaza,viseaza,viseaza!
  24. Risca sa cazi de prost.
  25. Scrie parintilor tai o scrisoare de multumire.
  26. Viziteaza mall-ul fara sa cheltui nici un banut.
  27. Fa ceva care te inspaimanta.
  28. Urmareste o ploaie de meteoriti.
  29. Danseaza abandonandu-te.
  30. Nu uita sa fi copil.
  31. Atinge intangibilul.
  32. Dormi macar o noapte pe nisip..
  33. Scapa de obiceiuri proaste.
  34. Fa-ti un nou prieten.
  35. Dezvolta-ti propriul simt al stilului.
  36. Fa-i fericiti pe cei care-i iubesti.
  37.  Nu fi egoist.
  38. Imprieteneste-te cu o salbaticiune.
  39. Fa-ti paine singur.
  40. Nu face absolut nimic.
  41. Alege-ti un motto pentru viata.
  42. Nu-ti impune limite.
  43. Mergi cu cortul...
  44. Iubeste natura.
  45. Inventeaza un fel de mancare.
  46. Incearca sa aprinzi focul fara bricheta sau chibrit.
  47. Du-te in vacanta la tara.
  48. Fi sincer cu tine.
  49. Ajuta un om sarman.
  50. Fa baie dezbracat in mare....
Cam atatea imi vin in minte......

miercuri, 25 august 2010

Fericita ca sunt femeie...

       Sunt femeie si sunt mandra de asta. Sunt femeie si ador ca sunt iubita, iubita de el... Capriciile mele sunt inutile, obositoare si atat de fermecatoare! Povestile mele galagioase au nenumarate amanunte savuros de neinteresante, uneori au talc si mai mereu sunt amuzante. Pentru ca sunt atat de femeie, in dulapul meu se afla un numar neclar de rochite colorate, lacrimez la toate filme romantice. Barfele blande de dupa amiaza au gust de cafea cu lapte si de prietene bune. Si el ma iubeste... Ma iubeste cand pretind cu autoritate ca trebuie sa fiu egala lui si ma iubeste cand, alintata, vreau atentie neconditionata, vreau sa aduca el sacosele de la piata, vreau flori si vreau sa facem copii, multi copii si viata mea sa fie o joaca in parc cu copiii nostri. Diminetile mele au sens doar cand il intrezaresc printre asternuturile moi, calde, mirosind a vise si a dragoste si cand inca dormind, ma roaga sa merg sa fac cafeaua iar eu, morocanoasa si suparata pe dimineata care a venit prea repede, ma ghemuiesc cu siretenie si nepasare intre pernele inca pline de visele noastre. Si el ma iubeste, si cu degetele alunecand prin parul meu, merge si face cafeaua si eu il urmez si printre sarutari de buna dimineata si stiri din sport si buletine meteo, facem omleta cu marar si paine prajita si ne trezim incet si tandru cu cafele amare si rasete zgomotoase.

            Si ma iubeste cand il intreb daca fusta asta ma face sa par grasa si il iubesc cand imi raspunde plictisit si absent ca sunt cea mai frumoasa. Si ma iubeste cand nu intelege de ce mai am nevoie de inca o pereche de pantofi verzi si il iubesc cand nu inteleg de ce nu crede ca are nevoie de mai mult de cinci tricouri. Si ma iubeste cand nu intelege de ce fiecare parte a corpului meu are nevoie de o alta crema si il iubesc cand pe fata lui de barbat adorat, barba se incalceste moale, catifelata, veche de doua saptamani. Si ma iubeste cand se uita la meci si eu imi dau cu lac colorat pe unghii, in linistea casei si in zgomotul galeriei ce razbate din televizor. Si il iubesc cand ma lasa sa ratacesc in lumea unui roman si el se pierde in discutii masculine si beri racoritoare cu baietii. Si ma iubeste cand il astept cu mancare calda si haine putine in lumina palida si parfumata de lumanari. Si il iubesc cand uita ce aniversam si ma iubeste, cand posedata de sindromul premenstrual, plang isteric si ii reprosez ca s-a schimbat.
            Eu sunt o capricioasa cu gloss pe buze si el un ingrat care nu intelege de ce "Sex and the City" este o capodopera a secolului al XXI-lea. Si eu il iubesc in fiecare zi si el ma iubeste pe mine toata si eu si cu el facem NOI.

vineri, 20 august 2010

Tragedia unor ingeri...

          Mai toata lumea vorbeste de cele intamplate la Spitalul Giulesti...nici nu ai cum sa ramai indiferent, sa nu fi socat sau sa nu te gandesti prin ce au trecut micutii pruncisori. Multi dau vina pe un sistem care nu funcioneaza deloc bine, altii pe asistenta, directorul spitalului, administrator etc. Parerea mea este ca vina apartine in oarecare masura fiecaruia...era de ajuns ca cineva sa faca ceea ce trebuia si poate nu s-ar fi ajuns aici...M-am saturat de atata nepasare, de treburi facute de mantuiala, de lipsa responsabilitatii... De ce oare asistenta nu s-a gandit ca in timp ce ea este plecata se poate intampla orice....un cutremur, incendiu, o defectiune a aparatelor..etc. de ce nu a putut premedita o tragedie pt a o evita...Oare pentru ca nu erau copii ei? Dar cum putem fi neglijenti cu niste astfel de suflete indiferent cui apartine ele?
         Eu am nascut in urma cu 3 luni si jumatate in acest spital. Un copil sanatos, slava Domnului, iesind la 2 zile din spital.Cert este ca timpul petrecut in spital a fost o intreaga agonie, nu datorita cadrelor medicale,     ci datorita faptului ca imi dadusem seama cat de vulnerabila devenisem.Daca cineva imi dorea raul, acum mi-l putea face cu usurinta, atacandu-mi copilul. Tot ce imi doream era sa ajung cat mai repede acasa pentru a sta numai eu cu bebelul pt ca ma gandeam cu groaza ca asistentele l-ar putea neglija. Tot ce stiam era ca doar in bratele mele este in siguranta 100%.  Dupa nastere stateam pe holuri in asteptarea medicului neonatolog, pentru ca nu stiam detalii despre starea copilului.Stiam decat ca este bine...dar mi se parea normal sa vorbesc cu un doctor, mai ales ca alte mame o facusera.Am reusit sa vorbesc cu doctora doar dupa o criza de nervi facut in fata unei asistente careia i se facuse mila de mine si a chemat doctorul de pe tura. Cand am vrut sa-i dau bani asistentei pt ca a facut ceva eforturi pt a chema un doctor la ora 22, aceasta ia refuzat categoric...de abia dp lungi insistente ia acceptat, spunandu-i ca nu plec din incapere.Din punctul de vedere al baniilor chiar nu am avut probleme...am dat cat am avut si toata lumea s-a purtat ok.
          Ceea ce nu pot concepe dupa ultimele date: imaginile video surprinse de pe holurile spitatului, este reactia mamelor. Pur si simplu stateau pe hol, speriate. Nu imi pot explica ce inima au avut sa plece de langa usa in spatele careia copii lor ardeau si erau in primejdie. Pe mine ar fi reusit sa  ma scoata din spital poate doar pompierii... cum sa stai si sa te uiti la acea usa fara sa nu ai reactia de a intra chiar si in flacari pentru copilul caruiai i-ai dat viata. Chiar nu-si puteau uda halatele si sa incerce sa intre? Macar sa incerce... Am auzit la tv un comentariu al unei comentatoare, cand un telespectator a zis ceea ce sustin si eu mai sus...la care comentatoarea raspunde: -Pai ce treabuia sa faca..sa se imbulzeasca toatea acolo? Asta e de rasul plansul...nu domne au facut mai bine ca nu a sarit nici una, ca au avut inima sa stea deoparte....fara sa-si riste viata pentru copilul lor....
         Eu cam atat am avut de spus in ceea ce priveste aceasta tragedie...

luni, 9 august 2010

Codul divin al vietii..

        M-am apucat recent sa citesc aceasta carte``Codul divin al vietii`` scrisa de dr. Kazuo Murakami unul dintre geneticienii de varf din intreaga lume.
          Pana la el se spunea ca genele care trec de la o generati la alta sunt imutabile si ineluctibile. Dar studii recente arata ca mediul incojurator si alti factori externi pot modifica in mod cosiderabil felul in care functioneaza genele. Dr. Kazuo Murakami ofera o noua perspectiva: modul in care gandim poate activa genele pozitive latente si le poate dezactiva pe cele active. Cu alte cuvinte potentialul nostru se afla in gene. Mie una mi se pare corect... adica daca un copil se naste cu gena uciderii activa, prin educatie si mediul inconjurator propice el isi poate dezactiva aceata gena. Un copil care se naste cu aceasta gena dezactivata, datorita un copilariei traumatizante si datorita educatiei poate deveni un criminal.
         Dr. Kazuo Murakami realizeaza o certcetare care sa dovedeasca ipoteza ca fericirea, bucuria, inspiratia, recunostinta si rugaciunea pot activa gene benefice.El incearca sa faca asta studiind ADN-ul uman. 

         Este o carte care te face sa realizezi ce minunata masinarie suntem. Cu cata perfectiune si precizie am fost creati.
  • Existam doar pt. ca s-a intamplat sa fim alesi din 70 de trilioane de posibilitati.(combinatii de gene) 
  • Numai 5-10% din genele noastre functioneaza de fapt; nu se cunoaste ce fac restul in acest moment.
  • ADN-ul uman este alcatuit din 3 miliarte de `` litere chimice``..(adn-ul reprezinta combinatia a 4 baze chimice: adenina (A), timina(T), guanina(G), citozima(C).
  • Fiecare kg din greutatea unui om, este alcatuit dintr-un trilion de celule.
  • informatia continuta de gene, este echivalenta cu 3 miliarde de litere chimice, care dc. ar fi printate sub forma unei carti, ar umple 3 mii de volume, fiecare cu cate 1000 de pagini.

                     Recomand aceata carte pentru a vedea minunea creatiei.....

duminică, 8 august 2010

Inceput de saptamana...

 Dupa un weekend foarte aglomerat, de mama casnica..incep saptamana cam in acelasi mod...
Ma trezesc la 5 dimineata dau de macare lui bebe, calc camasa sotului, fac gratar pentru la servici, dau iar de mancare lui bebe, fac patul, strang rufele dupa balcon, spal biberoanele, spal vasele, il adorm pe bebe, ma asez putin si scriu postarea, urmeza dusul, ma facrdez, imi intind parul si plec sa depun o cerere pt pensia care nu am primit-o pt bebe...undeva pe la celalalt capat al Bucurestiului...si dupa aceea cine stie ce o mai urma.
  Tot weekend-ul am fost intr-un foc continuu.Mama fiind plecata la sormea si avand grija de ceilalti nepotei ai ei. Eu am ramas singura cu tata, sotul si bebelul...va dati seama...
  Am momente cand asa ma satur de rutina asta...singurul lucru care ma scoate din rutina este minunatia asta de copilas...pentru el nu as schimba nimic. Nu ma plang..dar uneori am senzatia ca treaba nu se ma termina.. De postari rar am timp si atunci scurt..ca si acum de altfel..dar macar reusesc sa ma mai destind si sa ma descarc. Acum fac atatea lucruri incat ma gandesc ce faceam inainte cu timpul meu...mai toata ziua pe net, mai cautam un job, mai renuntam la unul, ma mai uitam la vreo 10 filme..si asa treceau zilele, parca fara nici un rezultat. Acum macar vad ca trece cu folos, pentru ca vad rezultatul prin copilul meu...incerc pe cat posibil sa gasesc timp pentru citit..pentru ca nu prea mai imi arde, dar sunt constienta ca in perioada asta trebuie sa fac si ceva pentru mine... si doar asta mi-a ramas...informare...

vineri, 6 august 2010

Am sustras...ca sa nu zic furat..:D leapsa de la Anelise...

  1. In primul rand ma numesc Manuela...
  2. Si de cand ma stiu mi se spune Manu, cu toate ca niciodata nu mi-a placut.. as fi preferat Ela sau Ema
  3. Nu-mi plac visinile
  4. Imi place tot la copilul meu
  5. Sunt casatorita cu omul de care am fost indragostita in adolescenta..dupa care am tanjit in secret..:D
  6. Sunt o familista convinsa
  7. Nu-mi plac fructele moi..
  8. Iubesc marea si nisipul
  9. Am frica de inaltimi
  10. In copilarie am fost foarte complexata si timida
  11. Sotul meu m-a facut sa trec peste orice complex si a resusit sa ma faca sa port fuste, rochite,pantaloni scurti...aa si parul strans
  12. e mult mai bine cand nu ai nici un complex
  13. singurul lucru frumos din copilaria mea este mama
  14. imi iubesc nepoteii la maxim:D
  15. inca imi place sa ma pun la mintea copiilor (sa ma stramb,dansez ca o maimuta etc.)
  16. nu-mi plac oamenii egoisti si rautaciosi
  17. nu suport oamenii ca fac pe sefii in fata celor slabi
  18. nu pot sa trec pe langa cersetori batrani sau copii fara sa-i bag in seama.... deobicei copiilor le cumpar ceva bun
  19. sper a o lume mai buna in care copilul meu sa poata sa-si indeplineasca orice vis
  20. imi doresc sa ating un delfin
  21. iubesc pinguinii si caii
  22. sunt foarte pozitiva
  23. urasc ca de multe ori renunt prea usor... ambitia mea e cam subreda:D
  24. de cand am copil, m-am vindecat de lene:))
  25. si am descoperit ca-mi place asta
  26. mi-ar placea sa calatoresc in timp
  27. sa citesc gandurile
  28. si sa pot fi invizibila atunci cand vreau
  29. nu dau mare importanta zilei mele de nastere
  30. gatitul  ma relaxeaza
  31. mi-am pierdut virginitatea cu sotul meu, la aproape 20 de ani:D
  32. ador sa citesc carti cu teme filozofice...imi pun mintea la contributie
  33. sunt credincioasa, dar nu la modul :ma duc la biserica, tin post...
  34. stiu ca Dumnezeu este mereu langa mine... pentru ca simt asta..
  35. nu exista noapte in care sa nu-i multumesc pentru ceea ce am
  36. imi place sa mananc cu mana..:D fara furculita...
  37. imi plac la nebunie ciocanelele de pui
  38. love ice cream
  39. ador caramelul...
  40. imi place sa mi se faca masaj
  41. imi place cand ploua sa stau in motul patului citind
  42. imi place atmosfera Craciunului
  43. imi place sa-mi privesc sotul dormind
  44. ador ca reusim sa ne continuam propozitile unul altuia
  45. inca ne mai place sa ne jucam ca 2 copii (batai, muscaturi, tavalit)
  46. mai toata copilaria am purtat haine negre..=>nu port negru decat f . rar
  47. am suferit de periaoda roz, in liceu:))
  48. cred in extraterestrii
  49. mi-ar placea sa zbor cu balonul
  50. m-am dat cu parapanta si tiroliana
  51. nu injur
  52. cea mai traumatizanta experienta de pana acum a fost nasterea bebelului meu si accidentul cerebral al mamei
  53. experiente placute au fost mult prea multe pt a le enumera
  54. imi place sa ma balacesc in apa
  55. imi place sa cant...
  56. indiferenta ma doare
  57. am stiut mereu ca nu exista Mos Craciun
  58. imi place sa stau intinsa pe iarba si sa ma uit la cer
  59. imi place sa ascult linistea
  60. nu-mi place aglomeratia
  61. de multe ori sunt inexpresiva..
  62. imi place sa rad...si asta o fac cel mai bine cu nepotica mea
  63. ea imi stie cele mai multe secrete
  64. adica stie totul despre mine
  65. imi place sa ma uit la filme...cand aveam tp ma uitam si la 5 filme pe zi
  66. nu-mi plac parodiile ,filmele horror cu mult sange care au un subiect simplu sau fimele in care actiunea este previzibila
  67. mi-as dori mai multi bani pentru a putea calatorii impreuna cu sotul
  68. banii nu aduc fericirea dar o pot intretine
  69. am nasul cam mare:D
  70. mi-ar placea sa pictez(lipsa spatiu,timp,ustensile)
  71. mi-am dorit sa fiu stuardeza, asta pana am zburat prima oara cu avionul...nu as putea face din asta o slujba
  72. imi place sa ma fardez
  73. imi place fisticul
  74. inghetata preferata Nirvana cu caramel..
  75. ador dulciurile
  76. cred k iubirea nu are limite
  77. am simtit cum ma doare sufletul din iubire
  78. imi plac rodiile
  79. imi place sa stau iarna in plapuma si sa beau o cana de lapte fierbinte
  80. imi place sa revad filmele care mi-au placut
  81. nu-mi place muzica rock
  82. imi place vinul Sange de taur...
  83. imi plac betisoarele parfumate
  84. mi-ar placea sa fac scuba diving
  85. pacat ca nu toata lumea poate explora minunatiile pamantului...e nedrept
  86. imi doresc o masina..cine nu?!
  87. noroc ca am deja casa :D
  88. imi place sa visez cu ochii deschisi
  89. cred k lucrurile marete pot incepe cu un simplu vis
  90. nu-mi place sa spal vase pline de grasime sau cu mucuri de tigara in cani(obiceiul mamei)...cui i-ar placea?!
  91. la scoala am fost terorizata de scrierile lui Ion Creanga ...bleah
  92. in clasa 11 am invatat tot luceafarul..acum nu stiu cat mai stiu...
  93. nu sunt interesata de moda telefoanelor..am un jaf..la care doar vorbesc..l-as putea schimba dar nu ma intereseaza..
  94. inca ma uit la desene
  95. inca putin si termin lista...mmm ce sa mai scriu....
  96. ma spal de cel putin 4 ori pe zi pe picioare, asta vara...nu ca mi-ar transpira...si fac dus km de 3 ori asta tot vara..:D
  97. nu-mi place sa-mi uit ceasul acasa
  98. sunt rusinoasa..
  99. nu-mi place superficialitatea..
  100. si cam atat..ca nu-mi mai vine nimic in minte...cu toate ca as mai gasi de spus....:D

Despre timp...

           Timpul ne insoteste pretutindeni, amintindu-ne de unicitatea fiecarei clipe a trecerii noastre prin Univers. Dar ce este timpul in esenta sa? Avea dreptate Einstein cand spunea ca timpul este relativ? Sa fie posibila calatoria in timp? Voi v-ati pus vreodata aceste intrebari?

            Timpul lui Einstein

De milenii, cei mai straluciti savanti si oameni de stiinta au incercat sa rezolve una dintre cele mai mari enigme ale umanitatii: natura timpului. Are timpul un inceput? Va ajunge vreodata la un sfarsit? De ce se misca doar intr-o directie? Si ce este de fapt timpul? Albert Einstein a rasturnat toate teoriile existente cand, la inceputul secolului XX, a demonstrat ca timpul este relativ si ca depinde de miscare si de gravitatie. Teoria sa revolutionara a deschis calea catre studiul gaurilor negre, al gaurilor de vierme si asupra calatoriilor in timp.
Astazi, la inceput de secol XXI, majoritatea fizicienilor sunt convinsi ca acceptia comuna a timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este complet gresita si ca, in curand, vom avea instrumentele teoretice si practice necesare descoperirii adevaratei naturi a timpului, o natura mult mai subtila si mai complexa decat cea pe care o banuiam.
                 Timpul este anonimul care ne aluneca printre degete, luand cu el intreaga noastra existenta. Fiecare stie ce este timpul deoarece il simte cum trece – acesta este, probabil, cel dintai aspect al experientei umane.
La fel de adevarat este insa ca aceasta trecere este perceputa diferit de catre fiecare individ. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic. Albert Einstein spunea ca „o ora petrecuta in compania unei fete dragute trece mult mai repede decat o ora petrecuta pe scaunul unui dentist.“ Poate ca de aceea au aparut ceasurile – modul stiintific de a masura timpul obiectiv, in afara trairilor personale. Acum cateva sute de ani, oamenii presupuneau ca timpul si spatiul sunt pur si simplu date de Dumnezeu. Sf. Augustin din Hippo a remarcat faptul ca „incercarea de a defini timpul se manifesta prin insiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fara a reusi, insa, sa contureze un portret al acestuia.“
Demonstratia lui Albert Einstein conform careia timpul este relativ a fost un adevarat soc si pentru comunitatea stiintifica, si pentru cea religioasa. Pe scurt si pe intelesul tuturor, esenta teoriei este ca „timpul meu nu este acelasi cu timpul tau, daca ne miscam diferit.“ Daca iei, de exemplu, un avion de la Bucuresti la Cape Town, vei fi in contratimp cu cateva nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secunda) fata de cei ramasi pe loc.
Mai precis, durata calatoriei va fi un pic diferita daca o masori tu in avion, fata de cea indicata de ceasul Aeroportului Otopeni. Deci intervalul de timp dintre doua puncte stabile nu este fix, ci depinde de contextul in care este masurat. Deformarea timpului prin miscare se numeste efect de dilatatie si poate fi demonstrata folosind ceasuri atomice. Intr-un faimos experiment din 1971, doi fizicieni au instalat intr-un satelit care urma sa se invarta in jurul Pamantului doua ceasuri atomice. Ele au inregistrat o diferenta de 59 de nanosecunde fata de ceasurile de pe Pamant – exact cum prezicea teoria lui Einstein.
            Teoria lui Albert Einstein s-ar confirma si mai convingator daca am detine tehnologia necesara pentru a depasi viteza luminii (300.000 km/s) – lucru care astazi este irealizabil, tinand de domeniul fizicii teoretice sau al SF-ului. In sfarsit, ipotetic vorbind, daca am atinge aceasta viteza, consecintele ar fi cel putin ciudate: de exemplu, am putea calatori cu o racheta timp de doi ani pana la cea mai apropiata stea, urmand ca apoi sa ne reintoarcem pe Pamant, unde i-am gasi pe cei dragi mai batrani cu 14 ani decat i-am lasat. Acesta se numeste „efectul gemenilor“: daca un membru al unei perechi de gemeni ar pleca in calatorie, la inapoiere cei doi nu ar mai avea aceeasi varsta. 


  • Galileo Galilei (1564-1642) A fost primul om de stiinta care a demonstrat ca timpul este un parametru-cheie in legile miscarii. Legenda spune ca, in timpul unei plicticoase slujbe religioase, Galilei se juca penduland un felinar si astfel a descoperit principiul ceasului cu pendul, in iunie 1637.
  • Isaac Newton (1642-1727) Si-a fondat teoria despre timp in anul 1686. A considerat ca intregul Univers este aidoma unui mecanism de ceasornic si ca partile acestuia se misca cu precizie matematica, stabilita de legi fixe si previzile. Timpul lui Newton este absolut si universal, acelasi pentru toata lumea, si nu depinde de modul in care se misca indivizii.
  • Alexander Friedman (1888-1925) A demonstrat ca un univers infinit aflat in continua expansiune poate avea un inceput localizat in timp – reluand astfel ideea Sf. Augustin. Modelul matematic prin care explica expansiunea Universului este prima teorie in care se foloseste termenul de Big Bang.
  • Albert Einstein (1879-1955) A revolutionat ideile lui Newton. A demonstrat ca timpul nu este absolut si universal, ci e relativ. Astfel, timpul tau si timpul meu nu sunt aceleasi daca ne miscam diferit, pentru ca timpul se dilata prin miscare. Einstein mai spunea ca „trecutul, prezentul si viitorul sunt doar iluzii.“
  • Hermann Minkowski (1864 -1909) A aratat ca teoria lui Einstein despre relativitatea timpului implica o legatura inexorabila intre timp si spatiu – notiuni ce nu pot fi separate. Minkowski afirma ca „de acum inainte, timpul si spatiul in sine sunt sortite sa se vestejeasca pana vor ajunge simple umbre.“
  • John Archibald Wheeler (1911-2008) Este fizicianul care a inventat si a definit exact termenul de gaura neagra. El considera gaurile negre niste tesaturi infinite ale timpului – portaluri spre eternitate. „Timpul este modalitatea prin care natura a facut ca lucrurile sa nu se intample toate deodata“, spunea el.

joi, 5 august 2010

Luv ya...:x

                   Te iubesc, nu pentru un motiv anume,ci pentru o multime de motive cu care ma faci, nu sa te iubesc doar pe tine,ci si pe mine,si mai ales viata.Ma faci sa vad lumea mai frumoasa, sa traiesc viata altfel decat era  inainte sa fiu cu tine,sa vad altfel valoriile vietii, sa nu las nici o clipa sa treaca pe langa mine,ci sa savurez fiecare moment,pentru ca acum e bine.M-ai trezit din banalitatea zilelor pe care le duceam.Cu tine am reusit sa transform limitele in noi provocari.
                     Te-am pierdut o data,dar cand ne-am reintalnit am stiut ca acum va fi altfel.  Nu regret nici un moment ca acum 4 ani te-am respins,pt ca nu ar fi mers..eram mult prea copii ca sa putem afla iubirea..Dar Doamne,Doamne le-a asezat cum nu se putea mai bine... oare pentru ca am lasat lucrurile sa vina de la sine?si nu am grabit cu nimic mersul lor?e posibil...dar nu poti spune ca faptul ca ne-am reintalnit intamplator, dupa 4 ani de zile in care nu mai stiam nimic unul de altul, a fost doar o coincidentza..cred ca cineva sus le areanjaza...cel putin asa pare...ce este important, este ca ne-am regasit...

Bucuria de a fi mama...

     Am 23 de ani si am un baietel de 3 luni. Niciodata nu m-am gandit ca voi avea un copil asa devreme, cu toate ca iubesc foarte mult copii si am fost o matusa exemplar pentru nepoteii mei. Mereu am zis ca voi avea copil dupa 30 de ani, cand voi avea deja o cariera, casa mea...cum de altfel gandesc foarte multi tineri in ziua de azi. Aveam o relatie de 3 ani, cand iubitul meu se gandea deja sa facem un bebe... stateam impreuna doar de cateva luni si asta fiind intr-un apartament de 2 camere, confort 2, in care mai stateau si parintii mei. Ne-am jucat cu focul intentionat de cateva ori, eu crezand ca nu prea pot ramane insarcinata, datorita unor probleme medicale, dar pe neasteptate au aparut greturile, ametelile si varsaturile... Asa aparand intrebarea: - Oare sunt insarcinata? si raspunsul au fost doua liniute pe testul de sarcina, asta insemnand un mare DA. Nu stiam cum sa reactinez. Pe de o parte era o mare bucurie, pe de alta parte ma napadeau toate grijile posibile, noi neavand o situatie financiara tocmai ok..eu nu lucram, tatal meu nu prea aducea bani in casa datorita ratelor la banci, mama pensioanara pe caz de boala, deci doar prietenul meu aducea bani..cei drept avea un salariu de aproximativ 3000 lei,lucrand la un casino de lux nou deschis. Nici o clipa nu am luat in calcul varianta avortului. Noi doi eram fericiti ca vom avea un copil...dar urmau parintii..Ce vor spune?. Trebuia sa-i dau vestea mamei. Mi-am luat inima in dinti si i-am zis: -Mami sti...am ceva sa-ti spun...  La care ea: -Esti insarcinata,nu? Eu am ramas masca...am intrebat-o de unde stie si a zis k se astepta, vazand cat de mult ne iubim noi si cat de mult ne doream un copil. Mai tot timpul vorbeam cu iubitul meu despre asta dar in planurile mele un copil era de abia peste vreo 6-7 ani..Vestea a primit-o foarte bine si chiar a fost foarte fericita.... si de atunci toate grijile mele au disparut..tot ce conta era ca ii am alaturi pe cei la care tin... Tata la randul lui a zis ca e viata noastra si noi decidem cum ne-o facem..si a zis ca ne va sprijini atat cat va putea.
                Sarcina a fost una foarte usoara, problema a fost ca in luna a 5-a casinoul la care lucra sotul meu (doar prieten pe atunci) a dat faliment...3 luni a lucrat fara sa primeasca nici un ban,angajatii fiind amenintati ca vor primi banii...de aici a inceput tot greul..alte 4 luni a mai stat pe bara..si si-a gasit un job exact in luna aducerii bebitului acasa. Nasterea a fost chinuitoare dar pot spune ca am avut o nastere naturala usoara...nu ma pot plange la cate am vazut.
                 Am trecut prin multe situatii dificile, dar nici macar o data nu am regretat decizia luata. Am un baietel de 3 luni care imi lumineaza sufletul clipa de clipa, care ma face sa trec peste toate problemele financiare, pentru ca pot spune ca asta este singura problema...(in curs de rezolvare:D). Bucuria de al vedea cum creste, cand imi zambeste, cum respira cand doarme, cand intinde mainile spre mine, cand vezi cata nevoie are de tine fiinta din fiinta ta, uiti de orice egoism pe care l-ai putea avea....este cea mai frumoasa parte din viata unui om. Tot ce pot spune ca sunt cea mai bogata femeie din lume, pentru ca am o familie fericita. Il am langa mine pe barbatul care-l iubesc din tot sufletul si ma iubeste cel putin la fel de mult, un copil sanatos, pentru care as fi in stare de orice si parintii alaturi.... Ce poate fi mai frumos...?! 

                          Am tot ceea ce  banii nu pot cumpara....

miercuri, 4 august 2010

Frumosul baiat isi contempla frumusetea intr-un lac.Era atat d fascinat de el insusi,ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat.In locul acela a aparut o floare care se numea narcisa.Dp ce a murit au venit naidele-zeitele izvoarelelor si al padurilor-si au vazut locul transformat dintr-unul cu apa dulce,intr-un ulcior cu lacrimi sarate.
De ce plangi?au intrebat naidele.
Plang pt Narcis,a raspuns lacul.
Nu-i de mirare ca plangi pt Narcis,continuara ele.La urma urmelor,desi noi am alergat mereu dp el prin padure,tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
Dar Narcis era frumos?intreba lacul.
Cine altul poate sti mai bine decat tine?La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiekre zi.lacul ramase tacut o vreme.Intr-un tarziu zise:
Il plang pe Narcis,dar niciodata nu am stiut k el era fumos.Il plang pe Narcis pt k de fiekre data cd se aplek deasupra apelor mele,eu puteam sa vad reflectata,in fundul ochilor lui,propia-mi frumusete....

Aceasta este prefata cartii Alchimistul. Mi-a placut foarte mult cand am citit cartea si imi place din cand in cand sa o recitesc..
     Ce am inteles eu din aceasta povestire este ca de multe ori suntem prea ocupati de propria noastra persoana si din aceasta cauza nu putem observa lumea ce ne inconjoara... Astept si parerile voastre..pup

Prima mea scriere...

M-am gandit cateva ore ce sa scriu in prima mea postare...dupa cum se stie inceputul e mai greu, dar tot ce nu-mi doresc de la acest blog este sa fiu plictisitoare...
  De ce vreau un blog?! In nici un caz pentru ca este la moda sau din lipsa de ocupatie...ci doar pentru ca sunt probabil una dintre multele persoane care simte nevoia sa-si expuna gadurile sau pur si simplu nu au cu cine vorbi. Prin a-mi scrie gandurile, visele, crezurile parca le vizualizez  mai bine si asta poate  face numai bine . Pana nu demult tineam un jurnal, dar fiindca  biroul e pentru schimbat scutecele, mai nou...nu ma mai trage ata sa-mi tin jurnalul...
   Am ceva de spus?! Poate... Dat fiind faptul ca am devenit mamica la numai 23 de ani asta m-a facut sa capat ceva mai multa experienta de viata... Oricum cred ca oricine are ceva de spus indiferent de experienta de viata... Cam atat cu prima postare.