Bucuria de a fi mama...

     Am 23 de ani si am un baietel de 3 luni. Niciodata nu m-am gandit ca voi avea un copil asa devreme, cu toate ca iubesc foarte mult copii si am fost o matusa exemplar pentru nepoteii mei. Mereu am zis ca voi avea copil dupa 30 de ani, cand voi avea deja o cariera, casa mea...cum de altfel gandesc foarte multi tineri in ziua de azi. Aveam o relatie de 3 ani, cand iubitul meu se gandea deja sa facem un bebe... stateam impreuna doar de cateva luni si asta fiind intr-un apartament de 2 camere, confort 2, in care mai stateau si parintii mei. Ne-am jucat cu focul intentionat de cateva ori, eu crezand ca nu prea pot ramane insarcinata, datorita unor probleme medicale, dar pe neasteptate au aparut greturile, ametelile si varsaturile... Asa aparand intrebarea: - Oare sunt insarcinata? si raspunsul au fost doua liniute pe testul de sarcina, asta insemnand un mare DA. Nu stiam cum sa reactinez. Pe de o parte era o mare bucurie, pe de alta parte ma napadeau toate grijile posibile, noi neavand o situatie financiara tocmai ok..eu nu lucram, tatal meu nu prea aducea bani in casa datorita ratelor la banci, mama pensioanara pe caz de boala, deci doar prietenul meu aducea bani..cei drept avea un salariu de aproximativ 3000 lei,lucrand la un casino de lux nou deschis. Nici o clipa nu am luat in calcul varianta avortului. Noi doi eram fericiti ca vom avea un copil...dar urmau parintii..Ce vor spune?. Trebuia sa-i dau vestea mamei. Mi-am luat inima in dinti si i-am zis: -Mami sti...am ceva sa-ti spun...  La care ea: -Esti insarcinata,nu? Eu am ramas masca...am intrebat-o de unde stie si a zis k se astepta, vazand cat de mult ne iubim noi si cat de mult ne doream un copil. Mai tot timpul vorbeam cu iubitul meu despre asta dar in planurile mele un copil era de abia peste vreo 6-7 ani..Vestea a primit-o foarte bine si chiar a fost foarte fericita.... si de atunci toate grijile mele au disparut..tot ce conta era ca ii am alaturi pe cei la care tin... Tata la randul lui a zis ca e viata noastra si noi decidem cum ne-o facem..si a zis ca ne va sprijini atat cat va putea.
                Sarcina a fost una foarte usoara, problema a fost ca in luna a 5-a casinoul la care lucra sotul meu (doar prieten pe atunci) a dat faliment...3 luni a lucrat fara sa primeasca nici un ban,angajatii fiind amenintati ca vor primi banii...de aici a inceput tot greul..alte 4 luni a mai stat pe bara..si si-a gasit un job exact in luna aducerii bebitului acasa. Nasterea a fost chinuitoare dar pot spune ca am avut o nastere naturala usoara...nu ma pot plange la cate am vazut.
                 Am trecut prin multe situatii dificile, dar nici macar o data nu am regretat decizia luata. Am un baietel de 3 luni care imi lumineaza sufletul clipa de clipa, care ma face sa trec peste toate problemele financiare, pentru ca pot spune ca asta este singura problema...(in curs de rezolvare:D). Bucuria de al vedea cum creste, cand imi zambeste, cum respira cand doarme, cand intinde mainile spre mine, cand vezi cata nevoie are de tine fiinta din fiinta ta, uiti de orice egoism pe care l-ai putea avea....este cea mai frumoasa parte din viata unui om. Tot ce pot spune ca sunt cea mai bogata femeie din lume, pentru ca am o familie fericita. Il am langa mine pe barbatul care-l iubesc din tot sufletul si ma iubeste cel putin la fel de mult, un copil sanatos, pentru care as fi in stare de orice si parintii alaturi.... Ce poate fi mai frumos...?! 

                          Am tot ceea ce  banii nu pot cumpara....