IUbirea schimbatoare...

          E frumos sa observi cum se poate schimba felul in care se iubesc 2 oameni de-a lungul timpului, cum evolueaza sentimentele dintre ei... Ma gandesc  la inceputul relatiei cu sotul meu... Eram indragostita lulea, numai il priveam in ochi si ma topeam toata, atingerile lui ma cutremurau si faceam orice pentru ai intra in gratie, lasand asta sa se vada ca si cum totul ar veni in mod natural. Nu i-am arata niciodata eforturile pe care le faceam pentru a fi pe placul lui si incercam pe cat posibil sa nu-i arat cat de indragostita pot fi de el...Eram tot timpul bantuita de fantoma fostei lui iubite, de posibilitatea de a ma da la o parte pentru cineva mai bun.De-a lungul timpului au fost multe certuri si impacari, multa neincredere in ziua de maine si in viitorul nostru impreuna, multe ganduri de despartire. Eram doar noi 2 si problemele noastre... cum sa ne mai distram, ce sa facem sa nu ne plictisim, ce sa facem cu banii, cautam motive sa ne mai certam din cand in cand, ca na... impacarea e mai dulce dupa o certa.. si tot asa...
          Dupa ce ne-am casatorit, dupa ce avem un copil simt ca totul s-a schimbat.. Simt stabilitate si asta imi da siguranta, sentimentul ca am cine sa ma sprijine, sa ma sustina si sa-mi spuna cand gresesc pentru ca acum viata lui e strans legata de a mea si influentata de ceea ce se petrece cu mine...Simt prietenie sincera si tandrete...Simt cum tot raul dispare atunci cand el ma strange in brate, cand imi maseaza palmele ca stresul sa dispara, cand uita numele meu pentru ca stie doar sa ma alinte... cand ma tine strans in brate atunci cand dorm.Il vad mai dedicat ca niciodata, atent si implicat. Copilul ne-a facut sa fim si mai apropiati, sa putem trece peste orice obstacol mai usor, sa vrem sa fim mai buni, sa renuntam mult mai usor la orgolii si sa avem mai mare grija de sentimentele celuilalt, sa dam mai multa atentie la spusele celuilalt,pentru ca relatia trebuie ingrijita tot timpul pentru a nu se deteriora.
           Acum totul e perfect. Inca nu suntem plictisiti unul de altul, inca sunt momente cand ma topesc dupa el, suntem buni prieteni, exista iubirea si avem realizari comune..acum tot ce conteaza sa mentinem flacara aprinsa pentru ca din pacate nimic nu e vesnic... O relatie trebuie mentinuta tot timpul, trebuie sa ai grija sa nu se adune prea multe neplaceri, sa se discute totul la momentul respectiv si problema sa fie rezolvata, pentru ca altfel se umple paharul si se ajunge la discutii mult prea urate peste care cu timpul nu vei mai putea trece.

        Ma gandeam la toate acestea pentru ca am intalnit-o pe Florentina, o fata de 28 de ani. Are o fetita de 6 ani ,pe care de 3 ani o creste singura pentru ca a divortat de sotul ei... Urata situatie..Ma gandec ca acum nu-mi vad viata fara tatal copilului meu, avem planuri mari, multe si pe termen lung..dar din pacate chiar daca la un moment dat o persoana iti ofera siguranta si incredere, e posibil mai tarziu sa nu mai fie asa... Totusi ma gandesc ca daca amandurora ne pasa de sentimentele si dorintele celuilalt avem sanse la o iubire de durata....